La o parti!
Presupun că aţi înţeles despre ce e vorba — Piaţa Centrală. Şi în cazul dat nu mă refer numai la cea din Chişinău, pentru că sloganul “La o parti!” poate fi atribuit oricărei pieţe alimentare din Moldova.
Nu am fost la piaţa de mult timp, mai ales la cea din Tiraspol. Şi uite că am avut nevoie de cartofi, un pretext bun ca să vizitez acest loc minunat, pentru că în Tiraspol nu găseşti cartofi în altă parte decît la piaţa centrală. Aşa că mi-am luat rucsacul şi înainte.
Multă apă s-a mai scurs pe Nistru. Multe schimbări au mai avut loc în piaţă şi toate spre rău. Normal, nu?!
În primul rînd, numărul vînzătorilor s-a micşorat de vreo 20 de ori, respectiv şi oferta. E foarte greu să găseşti vreun cartof sau varză care să arate decent şi la un preţ rezonabil, dacă pot aşa să-i zic:))
Locurile de muncă sînt într-o stare extraordinar de mizerabilă, lucrări de reamenajare nu s-au efectuat probabil de la perestroikă. Vă puteţi imagina cît de dubios arată produsele precum untul, caşcavalul, etc.:))
În rest, e ca şi în orice alt loc prestigios din Moldova, muzică tare, vînzători deosibit de amiabili, miros de “lavandă”, etc.
Asta a fost o descriere generală, care cred că nu a surpins pe nimeni:) Acum să trecem la scurte descrieri pe sectoare, zone de influenţe.
Lactate — aici monopolul deţin moldovenii. Tot ce e legat de brînză, smîntînă, unt şi lapte de casă sînt distribuite cu mîndrie sub marca “Muls şi bătut de doierşi [1] moldovenşi”. Pe tarabe este prezentată o gamă largă de produse — aveţi din ce alege. Produsele se dovedesc a fi de calitate înaltă şi competitive, în orice caz nimeni nu pleacă acasă cu brînza în căldare.
Carne — aici situaţia e puţin mai complexă din cauza concurenţii aspre. În rînd cu combinatele de carne din Tiraspol şi Tighina, cu negustorii simpli, care îşi tai jitile din jurul casei ca să mai facă o copeică, luptă şi OOO-urile [2]. Aceste formaţiuni de Ouişti încearcă să bage în gura consumatorului carne tocată violetă, pulpele lui Bush şi multe alte delicatese. Dar, în pofida tuturor represiunilor economice şi psihologice, şoricul de casă rămîne în vîrful clasamentului de vînzări.
Fructe şi legume — acest sector se caracterizează prin migraţii puternice ale fructelor şi legumelor de la un vînzător la altul. Astfel, dacă ajungeţi la piaţă pînă la orele 9, puteţi cumpăra la un preţ extraordinar de favorabil orice legumă sau fruct, proaspăt cules şi transportat cu graţie direct din grădina producătorului în geanta dvs.
După ora 9 veţi avea de afacere cu perekupşişii [3], de la care nu numai că o să cumpăraţi la un preţ dublu acelaşi produs, dar şi riscaţi să vă fii umplută torba cu gustoşenii ofilite, de ieri sau mai alaltăieri.
Ca un rezumat al celor scrise mai sus, pot să spun că, motivul stagnării pieţei centrale din Tiraspol (cred că aici pot să generalizez — agriculturii în Transnistria), constă în plecarea masivă a moldovenilor peste hotare. Nu-s moldoveni, nu are cine hrăni pe ruşi cu mîncare normală, şi nu are cine să prelucreze terenurile. De aceea, ruşii şi se îndoapă cu diferite nebunii importate din Ucraina, manîncă pătlăgele din Israel şi castraveţi din Turcia.
Şi în final, ţinta programului [4], cînd ieşeam din piaţă, dintr-un chioşc se auzea cum cînta(?) tare şi cu jale maneaua românească. Bine aţi venit în Transnistria:))!
[1] Doiarca – mulgătoare;
[2] OOO – SRL;
[3] Perekupşik – precupeţ;
[4] Ţinta programului - traducere directa şi intenţionată din rusă, gvozdi programî;
