Găuri în pereţi
Acum o oră am văzut emisiunea “HardTalk” la BBC World despre Alexander Litvinenko. Invitaţi speciali au fost Marina Litvinenko şi Alex Goldfarb.
Conflictul Litvinenko în principiu nu îmi este interesant, dar am urmărit dintr-un simplu motiv: în direct, erau aduse acuzaţii grele la adresa lui Putin şi guvernului rus în general.
Aici, în Tiraspol, am tv prin cablu, respectiv toate posturile sînt programate şi incluse în pachet de către cineva, care nu a vrut să includă vreun post tv moldovenesc (nici măcar moldova1) şi cu atît mai mult românesc. Filtrează minuţios orice cale de informare şi informaţiile ce defavorizează regimul transnistrean sau cel rus.
Mă întreb, de unde le-a venit oare ideea aceasta “strălucită” de-a include un post precum BBC în pachetul de bază? Nu le este frică că oamenii vor începe să “gîndească şi vadă”?
Răspunsul, de fapt, este unul simplu. Sînt puţini oamenii care cunosc engleza, dar cei care o cunosc sînt atît de fideli conceptelor rusofone, încît nu vor să accepte o altă viziune. Şi în fine, dacă chiar o să existe cîteva zeci de persoane care s-au deşteptat, ce vor putea ele schimba?
Dar, dacă mai facem doi paşi în urmă, ca să privim de la o distanţă mai mare, o să observăm că peretele care separă malurile Nistrului este construit numai la nivelul ochilor şi este plin de găuri mari, prin care poţi trece fără ca să te apleci.
În toată nistrenia oamenii* au posibilitate să privească Moldova1, să asculte Radio Moldova şi Antena C, surse de informare puternice prin care poţi apăra creierul oamenilor de spălări şi de interpretări greşite. Altfel vorbind, “izolarea informaţională” nu este meritul regimului nistrean, ci apatia celui moldav. Din nou ajung la concluzia că problema transnistreana este fabricată la Chişinău.
Soluţii de ieşire din “izolarea informaţională” sînt multe. Una din ele ar putea fi extinderea mass-mediei independente către est, care este mai dezgheţată la vorbă decît media supusă guvernului. Spre exemplu, NIT difuzează în transnistria, iar ProTV nu, de ce?
O altă soluţie, mai influentă, ar fi implicarea oamenilor de rînd în procesul de informare şi stimulare a societăţii. Dacă conducerea nu are “grijă” de noi, respectiv şi de viitorul său, atunci ar fi bine ca societatea de sinestătător să caute soluţii. Să înceapă să vorbească, scrie şi publice, pentru că cine ştie, poate că soluţiile găsite astăzi mîine vor putea fi aplicate în practică.
*numărul oamenilor din Transnistria vorbitori de limba română este cu mult mai mare decît cel al limbii engleze, respectiv şi impactul
