Moldova Mare

Se pare că vom asista la reîntregirea Moldovei, mai precis la constituirea Imperiului Moldav contemporan. Scenariul de reîntregire a fost scris probabil că la Chişinău, de un cerc restrîns de oameni de la conducerea moldava, care pretind că cunosc istoria şi ştiu unde se ascunde adevărul.

Pretenţile teritoriale ale Moldovei faţă de vecini* au fost înaintate în public prima dată în vara acestui an, şi uite că de la declaraţii s-a trecut la realizarea planului:) Primul pas al căruia constă în acordarea a 10 mil de cetăţenii etnicilor moldoveni din România.

Următorii paşi probabil vor fi îndreptaţi către Ucraina, care vor consta cît in acordarea cetăţeniilor atît şi în recuperarea teritoriilor pierdute în anii de ocupaţie comunistă;)

Trebuie oare să fie luate în serios aceste declaraţii sau trebuie să fie ignorate? Nu ştiu, dar e cert faptul că în timp ce cineva se deşteaptă altcineva planifică şi realizează.

*România şi Ucraina

Articole relevante:

5CategoriaPolitica, Ţara mea 26 February 2007
  • Mihai

    Cu adevarat am asistat la regizarea unei piese. Mai mult ca atat, se pare ca cei trei nici nu au banuit ca au avut rolul principal in aceasta piesa comunista. Acum, ei afirma ca pot lua in consideratie decizia de a autodizolva asociatia, aceasta fiind “impusa de ceea ce ei numesc incercarile de politizare a unei intalniri pe care liderii organizatiei au avut-o recent cu presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin”.
    Presedintele Voronin a declarat intr-un interviu acordat pentru Moldpres, ca cei trei reprezentanti ai “comunitatii” “i-ar fi transmis dorinta celor “10 milioane de moldoveni din Romania” (cam jumatate din populatia Romaniei) de a fi recunoscuti ca etnie”.
    Nici vorba de asa ceva, spun cei trei, pentru ca, de fapt, scopul organizatiei este de a “aparara drepturile cetatenilor romani de origine moldoveneasca si de a promova schimburile culturale si economice dintre Romania si Republica Moldova”.

    February 26th, 2007 la 23:38
  • sandu

    Simpatic articol;) Aceste evenimente demonstreaza o data-n plus timpenia vietii pe care noi singuri o toleram!In loc sa-i inchidem gura “CIOAREI” noi o ascultam si mincam in continuare “MACAROANE MADE IN R.MOLDOVA”:((((( Cit v-a mai continua acest circ cu CIOARE,LUPI SI BOMBONEI?CUM CREZI?

    March 4th, 2007 la 0:22
  • Vlad

    În curînd totul se va termina, sunt sigur în asta;)

    PS: Da, poţi să-mi scrii la adresa de mai jos…

    March 5th, 2007 la 10:40
  • Vladislav Namaşco – Adio, 2007!

    […] Moldova Mare, februarie […]

    January 2nd, 2008 la 22:15
  • Nesteriuc.

    Steagurile şi drapele Principatului Moldovei

    In Moldova medievală steagurile în evul mediu erau de mai multe feluri: steagul domnesc sau al ţării („Steagul cel mare”); steagurile ostăşeşti cu însemne religioase, culoarea şi reprezentarea grafică a cărora se schimba de la o epocă la alta; steagurile breslelor de slujitori (oşteni) şi cele ale unităţilor militare, steagurile dregătorilor militari. Existau şi diferite steaguri ale cetelor boiereşti (cu stemele lor) şi trupele călări, ale căror culori erau uneori cele ale steagului unităţii din care făceu parte.
    “Steagul cel mare” a reprezentat pe pânză elementul heraldic al stemei Moldovei-capul de bour (zimbru), simbolul statalităţii moldovenesti. Culoarea de bază a steagului Moldovei era, în general, roşu. Uneori, domnitorii îşi aveau propriul lor steag care îmbina elemente ale stemei personale cu stema ţării.
    Steagul Moldovei, în perioada domniei lui Ştefan cel Mare, era roşu, având capul de bour cu stea între coarne şi flancat de soare şi lună.
    Din aceeaşi perioadă avem şi imaginea steagului domnesc al lui Ştefan în gravura (I. Kukullo 1488) redând bătălia de la Baia din 1467: flamură lungă şi îngustă, având redate benzi verticale paralele cu hampa (fasciile stemei de familie) şi stema Moldovei-capul de bour pe restul jumătăţii pânzei.
    În anul 1500 domnitorul Moldovei Ştefan cel Mare a dăruit mănăstirii Zografu din Sfîntul Munte Athos două steaguri.
    Fondalul al primului drapel este de culoarea roşie şi are mărimea de 1,2 pe 0,9m.Faţa steagului reprezintă scena-Sfîntul Gheorghe străpunge balaurul.Icoana Sfîntului Gheorghe este artistic brodată pe atlas roşu, cu fire de aur, argint şi mătase; albă, verde şi roşie.Sfîntul Gheorghe şade pe tron, pe o perină roşie, trăgînd spada de teacă şi zdrobind sub picioarele lui balaurul cu trei capete, ce se încolăceşte pe sub tron. Sfîntul Gheorghe cu mîna stînga ţine spada iar cu dreapta trage de gardă. Doi îngeri coborînd din cer îi aduc, cel din dreapta capului-o sabie, iar cel din stînga-un scut încrucişat cu pietre scumpe, şi-i pun pe cap o frumoasă coroană, împodobită şi ea cu două rînduri de pietre scumpe.În jurul capului sfîntului şi pe marginea icoanei sale se află următoarea inscripţie în limba greacă:”Sfîntul Gheorghe din Capadocia”. Icoana Sfîntului Gheorghe este încadrată pe margini cu următoarea înscripţie slavonească în litere de aur(galben): „O,îndelung răbdătorule şi de biruinţi purtătorule, mare mucenice Gheorghe, cela ce la nevoi şi în năpaste eşti grabnic apărător şi fierbinte ajutător, şi celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi şi această rugăminte a smeritului robului tău a domnului Io Ştefan Voievod, cu mila lui Dumnezeu domn Ţării Moldovei, şi-l păzeşte pe el neatins în acest veac şi în cel viitor, cu rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine, ca să te proslăvim pe tine în veci, amin! Şi s-a făcut în anul 7008, iar al domniei lui anul al 43-lea”.
    Al doilea steag, de formă prapurilor bisericeşti, are în lunjime un metru, mai tot atîta în lăţime şi în partea de jos-trei colţuri. Cîmpul pînzei este din atlas roşu. Pe faţa steagului este reprezentat Sfîntul Gheorghe, călare pe un cal alb, omorînd cu suliţa balaurul. Icoana sfîntului este bogat lucrată cu fir de argint, aur şi mătase-albă, roşie şi verde. Mantia sfîntului este roşie. Icoana este încadrata cu litere de aur ţn limba slavonească:
    „Ca un izbăvitor al celor robiţi şi săraci folositor, neputincioşilor doctor,împăraţilor ajutor, purtătorilor de biruinţă mare mucenice Gheorghe,roagă pe Hristos Dumnezeu, să mîntuiască sufletele noastre”. Pe cealaltă faţă este reprezentată scena botezului Domnului, încadrată de o altă inscripţie în slavonă.
    Pe o graviură din cartea cronicului polon Martin Bielski, este înfăţişată poziţia de atac a cavaleriei moldoveneşti în lupta împotriva forţelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531.
    De asupra corpului de cavalerie din centru, precum şi la flangul stîng, fîlfîe două steaguri moldoveneşti de formă triunghiulară.Pe pînza steagurilor, lîngă hampă, este stema Moldvei-capul de zimbru, la stînga-soarele sau roza, la dreapta-semiluna.
    Înt-o culegere de documente tipărită în 1533 la Cracovia, ce relateză şi despe „homagium palatini Moldaviae”, se desprie drapelul moldovenesc: „Steagul cel mare avea flamura de culoare roşie, pe care era în aur frumos pictată Stema Ţării Moldovie” (banderim magnum sericeum, coloris rubri, in quo arma terrae Moldaviae pulhre auro depicta erant).
    În Polonia la ceremonia încoronării lui Henri Valua (1574) a fost atestat şi un stindart moldovenesc. Italianul A.Guagninus in descrierile sale menţionează, că pe acest steag era reprezentat capul de zimbru cu un belciug in nări şi o stea între coarne, iar in partea stîngă avînd semiluna-toate fiind plasate pe un cîmp azuriu. (“…Palatinatus Walachiae / recte-Moldavie.-n. n. / vexillum, capite bizontis inter cornua stella et latere dextro luna defectioşa ornatum, cum circolo per nares transduction in coelestino…”)
    Următoarea imagine a drapelului moldovenesc medieval se referă la sfîrşitul secolului XVI şi începutul secolului XVII.
    E vorba de steagul domnesc al lui Iremeia Movilă(1601) El are fondul roşu cu o bodură de un galben deschis. În centru este plasat un cerc, pe corbura de sus a căruia se sprijină suportul uni cruci. Iar în mijlocul cercului este plasată stema Moldovei: Capul de bour(zimbru) cu o stea cu opt raze între coarne; de o parte şi de alta-cîte semilună(crai nou).Iar pe un dreptunghi, plasat în colţul drept al fondului roşu, dinspre lancea steagului, este înscrisă titulatura domnului.
    Cu două decenii mai tîrziu(1622) Cristofor de Zbaraz, ambasadorul polonez lîngă curtea lui Ştefan Tomşa(1621-1623), a descris “Stegul roşu al Ţării Moldovei cu capul de zimbru”
    În anul 1636 alt ambasador polonez, Erji Crasinsci, a fost întîmpinat lîngă Iaşi de cîţiva boieri cu două steaguri: unul albastru cu ocruce roşie, altul-alb cu o dungă roşie.Iar la intrarea în palatul domnitorului Vasile Lupu,solul polonez era însoţit de cîţiva boieri cu un steag albastru.
    Solul polonez Ioan Gninski, palatin de Culm, relatează despre soliasa în Moldova din anii 1677-1678, că: ,,…îndată ce am pornit au urmat şi boierii şi toată curtea sub un steag roşu de stofă de Damasc în chip de insignă militară…
    Aproape de Iaşi s-au ivit în cîmp steagurile de călăreţi moldoveni aşezate într-un singur şir, în număr de douăzeci şi şase de steaguri de seimeni şi alte şase steaguri de pedestrime moldovenească.”
    Într-un document emis ia 1813 de Scariat Calimahi(1812-1819) în senestra pavilionului domnesc al Moldovei se vede un stîndart cu bourul pe fond roşu.
    În prima jumătate a secolului XIX culorile statale ale principatului Moldovei erau roşul şi albastrul. Tradiţia istorică susţine că ele au fost confirmate şi recomandate ca obligatorii prin “Regulamentul organic” (1831-1832).
    Stindard civil al principatului Moldovei (1834-1861)
    Drapelul din 1832 al unui batalion de infanterie al armatei Moldoveneşti are forma unui patrat cu latura de 1,44 m, din mătase dublă bicoloră, avînd culorile dispuse în aşa fel, încît pe fondul general albastru culoarea roşie formează în cele patru colţuri cîte un patrat cu latura de 0,4 m. Pe o faţa, pe fondul albastru din centrul pînzei, se află pictat chipul de bour cu o stea cu opt colţuri între coarne şi o coroană princiară deasupra, iar pe cealaltă – Sf. Gheorghe călare; în patratele roşii din colţuri se găsesc: pe prima faţă cîte o stea în opt colţuri, iar pe a doua – monograma “M” a domnitorului Mihai Sturdza.
    În cartea lui D.Cernovodeanu acest steag este arătat altfel:o gerlandă verde înconjoară capul de bour,în patrate roşie din colţuri se găsesc stele albe.
    Stindardul domnesc lui Grigore Alxandru Ghica(1849).
    Stindardul domnesc(1856).
    În “Albumul de stindarde, drapele şi fanioane a statelor maritime europene”, alcătuit de francezul Legra şi editat la S.-Peterburg în 1861, se menţionează că unele corăbii moldoveneşti fiind înarmate de către portul Galaţ ,poartă drapele albastre,avănd plasat ăn centrul pănzei elementul tradiţional al stemei-capul de bour (care-i zugrăvit de fapt, asemănător unui cap de bou),iar ăn colţul de sus din partea dreaptă(lîngă hampă)avea un patrulater roşu cu trei stele albe.
    Se atestă, deasemenea, că drapelul miliţiiei moldoveneşti are două fîşîe orizontale-roşie(cea de sus) şi albastră, cu un „cap de bou” pe o cruce albă plasată ăn colţul de sus al drapelului lăngă hampă.

    Bibliografie
    V. Mischevca, I. Negrei, Al. Nichitici. Simbolurile Ţării Molovei.
    Cernovodeanu D. “Les pavillons de la marine militaire et de la marine de commerce de Valachie et de Moldavie….(1834-1897)” и Vexilla Belgica, VII,n.7.

    January 15th, 2008 la 14:44