Desculţi prin Cernăuţi
Ieri dimineaţă m-am întors dintr-o călătorie de o zi, am fost la Cernăuţi. Un oraş care m-a impresionat nespus de mult, mă refer la partea cea veche a oraşului, construită pîna la ocupaţia sovietică.
Îmi rupeam unghiile de la picioare şi capul din vîrful celălalt al părului că nu am luat fotoaparatul cu mine.
De fapt, nu am pornit în direcţia ceea cu scop turistic. Însă, s-a creat o situaţie că am avut la dispoziţie vreo cîteva ore libere, pe care nu am ezitat să le fructific. Aşa cum eram fără fotoaparat, fără hartă şi cu cunoştinţe istorice minime despre oraş, am pornit hăisa.
Oraşul
Toate clădirile din centrul oraşului sunt renovate, micile parcuri din zonă sunt foarte bine amenajate, şi păstrate aşa cum au fost construite iniţial. Nici o casă de pe timpul comunist în centrul oraşului nu am văzut, trebuie să mergi departe ca să întîlneşti din acestea. Arhitectura oraşului îmi amintea unelocuri de Timişoara, în altele de Bucureşti şi Iaşi, dar prin părţile sovietice de Tiraspol;)
Cernăuţi este un oraş extraordinar de curat luînd în consideraţie numărul de lăzi de gunoi, care sunt prezente în stradă, ele pot fi găsite cel mai des în staţiile de autobus şi parcuri.
Mai pe scurt, dacă vreţi să vedeţi cum ar arăta un oraş român fără ţigani cerşitori şi mizerie pe străzi mergeţi la Cernăuţi.
Transportul public. Pentru prima dată am văzut un troleu din anii 60, şi nu exponat, ci de acesta care funcţionează, duce oameni la lucru sau unde le trebuie lor, foarte vesel:). Autobusele sunt la fel de vesele, tramvai nu au din păcate.
Oamenii, păi nu prea m-am uitat la oameni, dar fetele-femeile sunt frumoase, cred că ele pot face o concurenţă bună moldovencelor. Foarte multe blonde naturale, dar şi brunete simpatice sunt, spre fericirea celor care nu suportă blondele.
Observaţii
În toţi aceşti ani de ocupaţie Cernăuţi a fost foarte tare înstrăinat, nu mai găseşti nimic din ceea ce ar putea să-l lege de trecut, totul este „na ukrainsika mova”: monumente, străzi, publicitatea, mas-media, nume de români, etc. Deşi pe stradă am auzit foarte des vorbă românească.
Un alt factor, printre altele pentru mine foarte important – aerul. Atmosfera este foarte poluată, nu ştiu care sunt normele de protejare a mediului în Ucraina, dar se pare că nici una. Majoritatea transportului fie el de producţie sovietică sau de cea străină are în jur de 20 ani şi elimină foarte multă murdărie în aer. Probabil că cei din Cernăuţi s-au deprins să respire cu gaze, dar pentru mine era insuportabil de respirat.
Multe mai sunt de povestit, dar nu am s-o fac. Mergeţi şi vedeţi, pentru că nu veţi regreta.
