La arte
În ajunul referendumului…
Alexandru Wolkers şi Ange (din păcate nu am memorizat numele operatoarei) de la televeziunea Arte TV au fost trimişi în Transnistria să facă o emisiune despre această ţară necunoscută, să afle şi să povestească cu cine va avea hotare UE dupa extinderea din 2007.
În programul lor erau incluşi mulţi lideri ai regimului separatist şi eu, cel care trebuia să echivaleze acest program – opoziţia. Este neapărat de menţionat faptul, că eu nu fac parte din nici un partid, organizaţie secretă sau vreo mişcare socială, sînt un simplu patriot şi căutător de adevăr.
Nu am să povestesc despre ceea ce sa vorbit cu liderii transnistreni din simplul motiv că nu am fost de faţă. Am să scriu doar despre partea de care eram răspunzător.
Filmările au început la orele 10 dimineaţa la liceul „Lucian Blaga”. Le-am povestit despre problemele şcolii despre „libertatea” şi ”democraţia” din Transnistria. Despre ceea cum am învăţat în 3 schimburi şi cum ne aruncam cu pietre şi ne băteam cu copii ruşi din şcoala vecină. De cîte ori şi cum a fost devastată şcoala noastră etc.
În acest timp a fost realizat un interviu cu dn Raisa Pădureanu, precum au fost intervievaţi şi unii din elevi.
Pentru interviul cu mine am plecat în centrul oraşului, în faţa Universităţii de Stat din Tiraspol. Deci, a venit rîndul meu sa vorbesc.
Îi spusesem lui Alexandru, că mă simt FOARTE CURAJOS umblînd prin centrul oraşului în maiou cu inscripţia „Vorbesc Româna!”, cu tricolorul pe el, vorbind româna şi criticînd conducerea separatistă. La care el îmi răspunde, că e primul pas în realizarea unei revoluţii. Să sperăm.
Nu am mai dat interviuri niciodată în viaţa mea, deci nu ştiu cum am sa arăt, şi cum o să sune ceea ce am spus, dar mi s-a părut interviul sec. Aveam poate nevoie de o conversaţie înainte de a filma, pentru a scoate în evidenţă cele mai importante probleme. Un lucru interesant e că nu aveam emoţii, unicul sentiment pe care îl aveam era datoria de a vorbi.
Am vorbit despre încălcarea drepturilor elementare a omului, despre represiuni şi deznaţionalizare, despre incapacitatea guvernului moldovenesc şi pasivitatea celui român, incapacitatea organizaţiilor internaţionale şi frica oamenilor – în linii generale.
După ce aproape finisasem interviul, am observat 2 securişti – 100%, ca erau ei. Nişte moşnegei, tipici KGB-işti. Nemţii au început să rîdă şi s-au bucurat, zicînd că dacă aceştia sunt securiştii voştri atunci noi scapăm uşor de ei. Alexander, însă a desconsiderat un factor important ca experienţa.
Am urcat în maşină şi am plecat. Urmăriţi se pare că nu am fost. Dar, de la locul de unde am lăsat pe jurnalişti pînă acasă mă uitam la fiecare maşină care trecea, mă ţineam mai departe de drum, şi urmăream cu atenţie orice mişcare. Aşteptam să fiu închis. Nu a fost să fie, dar nu m-am simţit în siguranţă pînă cînd nu am ieşit din Transnistria.
Vreau să mulţumesc Nataliei Gligor pentru această oportunitate şi celor de la Arte TV, sper să obţinem un reportaj bun şi cît de cît aproape de adevăr.
Emisiunea va fi difuzată de Arte TV în două limbi franceză şi germană, respectiv în Franţa şi Germania.
