Brăndizarea
Ultimul timp, cam vreo 4 ani, termenul de brand este băgat peste tot unde-i fierbe şi nu fierbe oala, cu toţii ţinem minte cazuri hazlii de „branding” ce au avut loc pe planeta noastră* şi sumele „enorme” de bani care au cheltuit anumite companii şi organizaţii pentru a-şi crea un atotputernic brand.
Oamenii confundă termenii şi procesele neînţelegînd ce este cu adevarat un brand şi ce presupune brandingul. Acest fenomen, de necunoaştere, nu este specific doar meleagurilor noastre, el este întîlnit peste tot, cauza lui constă în faptul relativităţii definiţiilor „elaborate” pînă în prezent.
Ce totuşi este un brand?
Din start, brand nu este logo, nici marcă şi nici slogan, nici separat şi nici împreună, nu-mi daţi definiţia din wikipedia ca referinţă;) Brandul din păcate este puţin mai complex, deoarece se bazează pe relaţii, produs** – consumator.
Relaţia dintre produs şi consumator se axează pe schimb asincron de valori materiale şi nemateriale. Logo, slogan, PR, management, publicitate, stil, recunoaştere, loialitate, bani, şi multe alte caracteristici care umblă di’colo’ncoa ajută un produs să devină brand.
Schimbul de valori generează anumite atitudini emoţionale la consumator, atitudini care sînt transformate mai tîrziu în valori. De fapt, cei doi actori se auto-stimulează generînd anumite atitudini faţă de impulsul generat de celălalt. Deci…
Brand este un ansamblu de percepţii din mintea consumătorului stimulate de către valorile promovate prin produs.
Definiţia brandului, deşi este dedusă direct din ceea ce a fost scris mai sus, are ca predecesor definiţia lui J. Garritti, dar eu puţin am dezvoltat-o.
Ce este branding?
Relaţia despre care s-a vorbit mai sus trebuie să fie în continuu menţinută şi îmbunătăţită.
Deci, procesul de transformare a unui produs în brand se numeşte branding.
Rebrandingul constă în redefinirea valorilor, din modificarea cărora recurg toate celelalte schimbări: logo, slogan, managementul, etc. ca în final să se schimbe relaţia susmenţionată.
Important! Orice produs poate fi supus procesului de branding, dar nu orice produs devine brand.
Brandurile nu se nasc, branduri devin
Cînd auziţi în mass-media că Franzeluţa sau Bucuria a lansat un brand, nu-i credeţi! Afirmaţia e falsă! Pentru că, ei pot sa lanseze un produs nou, un nume, dar nicicum brand. Nu poţi să lansezi emoţii, dar poţi să le creezi şi să le stimulezi.
Punct…
Să mă scuze cei care lucrează în acest domeniu ani întregi, pentru obrăznicia şi îndrăzneala mea de a defini acest termen. Dar, am obosit să văd harababura asta şi pe toţi cei care profită de această situaţie – vînd şi lansează „branduri” fără a le crea.
Relevant
* mă refer la Moldova
** de fapt, prin acest termin presupun cît produsule atît şi serviciile
subiectul este interesant, intradevar in moldova e mai greu sa faci bani din online. eu am incercat si mai incerc, dar singur e mai greu
Vitalie, am ris mult despre intentiile tale referitor la “mănăjerii şi admini” :))) , dar asta e adevarul ;)
Îi drept și ai scris.
iTineret?
Eugen, ce iTineret?!
Nu îmi dau seama despre ce e vorba.
avea tatniu, dumnezeu sa-l ierte, o vorba la tema asta: “no publicity – no prosperity”.
scurt, clar, si cuprinzator.
;)
Pingback: Pioneratul twitterului
Pingback: Pioneratul twitterului
Da, asta e bine. Insa am inteles ca Angello nu ofera deloc conditii privelegiate celor care initiaza proiecte finantate de ei iar Simpals ofera expertiza locala, pe cind un startup de succes are nevoie de expertiza si experienta internationala…
Artur, da ceea ce ai menționat e un neajuns clar. E nevoie de colaborare și de schimb de exeperiențe măcar cu vecinii. Am putea învăța multe lucruri interesante.
Pingback: Temă pentru acasă
Stiu ca e greu de acceptat dar din pacate este o discrepanta ft mare intre cererea de afaceri si calificare…sau mai explicit…persoanele care ies de pe bancile universitaii nu dispun de abilitatile necesare.
din pacate, noi nici la unskilled labor force nu prea facem fata… in discutii cu cei de la draexelmaer si lear, doua compaii care au creat cca 3000 de locuri de munca si o industrie care nu a existat in rm, se plangeau de faptul ca dupa ce ii invata pe moldoveni sa dea la strung, in trei luni astia lasa munca… 15 ani de stat la taraba in calea basarabiei au dus la pierderea culturii industriale… plus, cei de la lear corp spuneau ca muncitorul polonez din fabrica lor e de trei ori mai productiv… asa ca autorii raportului au dreptate, din pacate…
Pingback: Startup Weekend Moldova « Artur Gurău
Sunt bucuroasa ca se organizeaza si la noi astfel de evenimente, keep up the good work
@condrat.
Pai invata cu un salariu mic (fac investitia in sine) si apoi pleaca la un salariu mai bun.
Asta si presupune capitalismul si relatiile de piata nu?
Pingback: Analiză complexă a live-urilor din Moldova » blogul lui eugen