Igor Uduşlivîi întitulat “Rege al iconiţelor moldave”

Igor Uduşlivîi este designer, animator, turist amator, blogger şi pur şi simplu o persoană interesantă şi creativă. A fost numit de către Designcollector “Regele iconiţelor moldave”.

Recent Igor şi-a relansat site-ulIcoeye, cu această, dar şi nu numai această ocazie am hotarît să reanimez interviul realizat acum 2 ani pentru Imaterial.net

Igor Uduşlivîi

  1. Povesteşte-ne puţin despre tine…

    Conform legendei sunt chisinăuian înrădăcinat. Timpul şi locul de naştere adevărat îl cunoaşte numai un cerc restrîns de persoane, spun eu fiind absolut neserios. Pasiunea pentru artă e un depozit de calităţi personale, educaţie şi a genelor moştenite. Tatăl mamei – e un pictor-scenograf cinematografic recunoscut. Alt bunel a fost pictor-amator în ulei, picta pentru sine, deprinderile utile şi-le forma din propriu simţ şi din jurnalele şnuruite „Hudojnik”(Pictorul).

    Creaţia – reconstituirea mediului propriilor gînduri. Mijloacele pot fi cele mai diverse. Din această cauză, încă din copilărie m-a pasionat desenul, literatura şi lucrul cu formele (încleiam, confecţionam din carton copii masive ale automobilelor). „Pasionat” – cuvînt cheie.

    Etapele de studiu sunt raportate la componentele meseriei mele actuale. Colegiu de informatică, ca bază. Un an la facultatea de arhitectură şi trei la grafică. Componenta artistică.
    Paralel cu invăţătura eram ocupat la jurnal, mai tîrziu cu lucrul în studioul Deeplace.

  2. Care sunt slăbiciunile tale?

    Slăbiciuni am. Am să le aleg pe cele mai expresive: îmi place să dorm mult, la fel îmi plac dulciurile. Cîteodată mă lenevesc. Însă, nu din cauza unui mod de viaţa, ci doar în urma acumulării unui bagaj mare de oboseală.

  3. Care e cea mai productiva perioadă a zilei? Numeşte acel timp cînd totul iţi reuşeşte: ideea, partea creativă, realizarea.

    Pînă la prînz şi seara. Noaptea nu lucrez, indiferent de faptul ca sunt „bufniţă”. Excepţie – predarea urgentă a proiectelor. Însă, asta se întîmplă foarte rar şi se termina foarte deplorabil: pe la orele şase dimineaţa, cel mai des, mă transform în zombi. O particularitate subiectivă a organismului.

  4. Ai un portfolio bogat şi o experienţa mare de lucru, îţi mai aduci aminte de primul tău client şi lucrul efectuat pentru el?

    Desigur. Primul proiect necomercial, dar legat de design şi chiar de animaţie, a fost flash-site-ul realizat pentru „Electronîi Ofis”, anul 1999, aproximativ iulie-august. În prezent, nu m-aş mîndri cu o astfel de lucrare, dar în contextul acelei perioade de timp, ale posibilităţilor mele ş.a.m.d. arată cu efect (zîmbesc cu ochii). În special, versiunea a doua, cu un interior pseudo-cosmic – ea mi-a deschis ochii asupra farmecului gradientului.

    Activitatea comerciala s-a început de la colaborarea cu dot-comul Flashcards.com, care actualmente nu mai există. Am creat un şir de felicitări animate. Visul copilăriei mele a fost parţial îndeplinit: am făcut animare, chiar dacă a fost un subgen simplu al ei.

  5. Cînd ţi se propune un proiect nou, la ce atragi în primul rînd atenţie? Ce poate să te impună să refuzi la el?

    Am un sistem stabil de valori interne, cum moral-civile aşa şi estetice. Ele nu sunt formate într-un tabel sau într-o listă, insă, oricum eu întotdeauna ştiu dacă cele citite în draft corespund lor. Am dubii că ele sunt obiective pentru majoritate. Sunt nişte preferinţe personale.

    Un criteriu mai real ar fi bugetul. Nu vreau sa fiu făţarnic, aşa că, costul influenţează destul de categoric alegerea proiectului. Dar nu întotdeauna, uneori sunt excepţii. Apariţia excepţiilor depinde nemărginit de mine. Daca lucrul mi se pare interesant, atunci sunt capabil s-o realizez cu un preţ minim. Aşa de exemplu s-a întîmplat cu AdWord Clever Wizard. Lucrul conţinea provocarea, depăşirea. Mi-a fost pur şi simplu interesant să lucrez asupra acestui proiect.

    Formula de alegere a proiectului ar fi următoarea: „proiect interesant + remunerare buna”, decît „remunerare buna + orice proiect”. De fapt, ultima se întîmplă rar, mai des e „remunerare + orice proiect”.

  6. Numeşte cea mai importanta etapa în constituirea ta ca profesionist.

    Apariţia comenzilor offshore prin net. A crescut numărul clienţilor. A sporit diversitatea proiectelor.

  7. Povesteşte-ne despre perioada în care scriai în jurnalul „Internet”, cum poţi caracteriza acea perioadă?

    A fost o perioada extraordinară, în memoria mea ea este colorată doar în nuanţe calde şi pozitive. Fără aceasta perioada e imposibil să fiu eu, cel de azi. Nici cercul meu de prieteni, nici pasiunile, nici, cel mai probabil, activitatea mea de azi.

  8. De ce aţi încetat publicarea jurnalului?

    Echipa de bază a redacţiei şi-a schimbat genul de activitate. Asta nu s-a întîmplat într-o zi, pur şi simplu ne-am înţeles să publicăm toate ediţiile pentru anul 2002 şi după aceia sa plecăm în „largul marii”. Din noi s-au primit designeri şi copyrighteri. Devotamentul scrisului l-a păstrat doar d-l Cebotari, el a emigrat în SUA şi acum activează în cadrul unui mini-jurnal despre IT-tehnologii (din păcate el şi-a închis blogul).

  9. Deşi jurnalul a fost închis, tu continui să scrii în livejournalul tău. Am observat, că este o parte inseparabilă a vieţii tale online. Ce rol totuşi el în ea joaca?

    Faţă de livejournal nu am o atitudine de dragoste pasionantă, ci o stimă echilibrată. Asta e o diferenţă mare. El e un prieten şi partener bun de lucru. Dragostea ar impune mai multă responsabilitate.

  10. Cum crezi, astăzi, Moldova are nevoie de un astfel de jurnal cum a fost „Internet”?

    Din punct de vedere al diversităţii – da. Cu cît lista e mai mare, cu atît e mai interesant. Din punct de vedere pragmatic – nu. În primul rînd din cauza nerentabilitaţii economice. Să vinzi un jurnal colorat despre Internet pe o hîrtie buna, anume aşa ar trebui să arate un jurnal contemporan, cu preţul aproximativ de 30 lei practic e imposibil. Grupul ţintă pur şi simplu îl va ignora, chiar din cauza accesibilităţii informaţiei în reţea. Ultima ar putea fi învinsă printr-o abordare nestandarta a materialului(inclusiv vizuală), însă, credeţi experienţei mele, la noi nu se vor găsi aşa de mulţi oameni care ar face asta corect.

  11. Elaborezi iconiţe pentru diverse softuri, care set, după părerea ta, este cel mai reuşit din ele?

    Din ale mele? E greu de spus, multe îmi plac. Cred că, totuşi, stilul pentru plugin-urile de la AKVIS. Din cele străine, comerciale, aş putea sa evidenţiez stilul de firmă şi iconiţele realizate pentru Macromedia Flash MX 2004 şi stilul atrăgător al lui FireFox.

  12. Ce soft utilizezi pentru realizarea ilustrărilor tale?

    Setul de instrumente pe care îl utilizez, nu e atît de mare. Adobe Illustrator 10, HyperSnap DX (pentru executări intermediare şi preview), Macromedia Flash MX, GMG Gear, Adobe Photoshop, Semangic… Un plus la toate astea la mine apar jocuri foarte interesante! Generalizînd, pot să spun că sunt puţin conservativ în alegerea softului. Daca redactorul mi se pare comod eu pot să nu-l schimb foarte mult timp – ca exemplu poate servi, simpatia faţă de Illustrator 10.

    Nu am să raspund de ce anume acest set de soft îl utilizez. Aşa s-a primit, îmi sunt plăcute. Nu-i nimic mai mucalit şi pe alocuri naiv decît dialectica pe tema concurenţei dintre Illustrator şi Corel. Ori cum va cîştiga Freehand (zîmbesc şiret, fiindcă ştiu că nu e glumă, întradevăr e un redactor bun), îmi pare rău de el, cel mai probabil că nu va mai fi dezvoltat după alianţa dintre Adobe şi Macromedia.

  13. Cum poţi caracteriza stilul tău de realizare al ilustrărilor?

    Pozitivism.

  14. Eşti destul de vestit şi onorabil designer şi în runet. Cum ai obţinut o astfel de recunoaştere?

    E preamărit. Nu aş putea spune că sunt vestit şi, mai mult ca atît, onorabil. Lucrările mele sunt recunoscute şi discutate într-un cerc restrîns de persoane, şi anume in jj community şi ru_icons, destinate iconiţelor. Anume acolo şi am fost observat de redactorul de la designcollector şi mai tîrziu am fost onorat cu o notiţă pe design blogul respectiv.

  15. Ce poţi să spui despre Internetul moldovenesc şi despre designer-ii moldoveni. Pe cine ai putea desemna?

    O întrebare des întîlnită, la care majoritatea răspund cu banalităţi. Da el exista (moldnetul) şi ei (designer-ii) sunt prezenţi. Printre ultimii se întîlnesc mulţi specialişti buni. Dar nu toţi ei (designer-ii) lucrează pentru el (moldnet). Cel mai des talentul lor este îndreptat spre un alt domeniu de activitate, de exemplu poligrafia sau lucru cu clienţi străini. Din păcate, sunt destui bufoni, care fac ceva pentru el (moldnet) şi cer respect, neavînd capacităţi şi talent. Nu tot, ce ai în faţă e aur.

    Obiectiv să spun, nu fac parte din criticii moldnetului şi a pieţei locale în genere. Dintr-un simplu motiv, totul e evident: bugetele sunt foarte mici, chiar mai mici decît cele ruseşti. Nu din cauza că cineva e zgîrcit, ci din cauza stării economice drastice. Clienţii sunt răi şi nu dispun de gusturi? Oare toţi desgner-ii locali despun de acest gust pe deplin? Gustul, educaţia fină, fragilă, ea trebuie atent şi corect cultivată. Ei rău lucreaza sau au fost „impuşi” aşa să lucreze? Credeţi-mă, cei mai mulţi nervi am pierdut nu cu un client moldovean, ci cu un australian care vroia să combine incompatibilul. De aceea, „client fără gust” nu e o tendinţă. În discuţia despre designul moldovenesc tot timpul persista grandilocvenţa şi faţarnicia.

    O alta întrebare ar fi onestitatea. Tărăgăneala cu achitarea, escrocheria – urmările procesului de tranziţie economica. Astfel de probleme în acest domeniu sunt întîlnite pe întreg teritoriu postsovietic. Dacă de lucrat cu clienţi permanenţi autohtoni aşa ceva cel mai probabil că nu se va întîmpla.

  16. Prin ce nu ţi-a plăcut ZIL – 131 şi ZIL – 133?

    Zîmbind: E ceva firesc. O maşina masivă cu o expresie sumbră a „feţei” şi obloanele laterale murdare. Îţi provoacă doar un sentiment de antipatie, îndeosebi 131, cu „nasul” său neîndemînatic.

  17. Spre ce vei tinde in continuare?

    Caracterul meu are o trăsătura specifică – nu îmi place să stau mult timp într-un loc, să mă ocup de una şi aceeaşi. Chiar şi drumul spre casa mă străduiam să-l schimb, ca să nu-mi fie plictisitor. Aşa ca, e destul de posibil ca în viitorul apropiat am să încep să dezvolt ceva nou, ceva ce îmi va fi interesant. Însa, e cert faptul ca am sa mă ocup de ceva creativ. Mijloacele, cum am scris mai sus, pot sa varieze.

Interviu publicat pe Imaterial.net pe data de 4 Iulie 2005.

6CategoriaDiverse 11 November 2007
  • Interesant interviu, multumesc. Citeam regulat ambele reviste, si imi pare rau ca au disparut.

    Cred ca lipsea o intrebare in acest interview – care alti autori de iconite in Moldova ii cunoaste, si ce ar putea spune despre “industria iconitelor” :-) de la noi.

    P.S. el chiar in romana a raspuns? Sau ai tradus?

    November 12th, 2007 la 10:09
  • A fost tradus… mult chin:)

    Sînt mulţi alţi designeri de iconiţe de la noi, de exemplu, Eugen Clim cu Iconectomy, Egor Spivac şi mulţi, mulţi alţii pe care nu-i cunosc:)

    Dar referitor la “industria iconiţelor”, presupun că el ar fi răspuns la fel ca în întrebarea 15. Toţi lucrează pentru exterior, piaţă locală nu există.

    November 12th, 2007 la 10:21
  • Pe acesti 2 pe care i-ai numit ii cunosc; de fapt – doar pe acestia 3. De aceea am si intrebat, pentru ca atunci cind cineva discuta despre iconite in Moldova, se spune “A, B, C, ‘si altii'” (A B C fiind acesti 3 discutati aici :-)

    November 13th, 2007 la 11:00
  • Nu ideea e că restu nu prea merita menţionaţi, ocupîndu-se de iconiţe ocazional.

    November 13th, 2007 la 11:08
  • […] Se pare că totuşi cineva insistă şi crede cu bună credinţă în viitorul publicităţii contextuale în Republica Moldova. Astăzi, am dat peste txt.md — un proiect ce este menit să promoveze şi să servească publicitatea contextuală advertiserilor şi publisherilor din Moldova. Site-ul încă nu este lansat dar logoul e gata şi a fo realizat de Igor Uduşlivîi. […]

    October 7th, 2008 la 11:31
  • Probabil e vorba de copywriter. (zic eu dupa un an ;)

    October 7th, 2008 la 15:12