Voia boierului: client încăpăţînat
Presupun că mulţi din cei care activează în domeniul designului s-au întîlnit cu situaţia cînd orice propunere sau încercare de a convinge clientul în ceva a fost contrargumentată prin “Voia boierului, cine are bani, acela comandă muzica”. Bun, banii tăi faci ce vrei cu ei. Dar…
Designul e aşa un domeniu în care fiecare consideră că e specialist, că poate să dea sfaturi şi că anume el ştie cum o sa fie mai bine, eventual fiind nepregătit pentru asta. Majoritatea sfaturilor ţin de partea superfecială a designului, cea estetică: vreau logo pe jumate de pagină, vreau ca logo sa fie roşu pe verde şi să se rotească în jurul axei z, bagă o imagine sclipitoare cu şefu pe prima pagină, scrie-mi titluri cu italic, ş.a.m.d. şi tot în stilul acesta.
Cum să procedezi în cazul cînd încercările de-al convinge pe client că el nu are dreptate, aducînd argumente şi exemple bune, eşuează? Ce să faci dacă clientul nu este educabil?
Eu văd 2 soluţii pentru astfel de situaţii:
- Să fii bun — să-i laşi în pace, să-şi caute specialişti pe măsură. Să platească o dată, apoi încă o dată, ş-ap’ încă o dată şi dacă e cu totul deştept încă o dată, pentru acelaşi lucru, ca pînă la urmă să se culeagă cu nimic.
- Să fii rău — să le faci exact cum cer şi să mai scoţi nişte parale deasupra. Clientul îşi satisface temporar orgoliul şi rămîne cu nimic. Dar în aceste condiţii are de pierdut şi executantul, pentru că la mijloc nu sînt numai banii…
Problema o văd în comunicare — unul nu vrea să asculte, iar celălat nu este destul de convingător ca să fie ascultat. Pînă la urmă, chiar şi cel mai ineducabil client îşi găseşte un executant, care nu numai aruncă pixeli pe foaia virtuală şi generează cod, dar şi devine executor al bişniţei online a clientului. Dupa asta auzim din diferite colţuri ale moldnetului — internetul nu este efectiv.
De aceea, soluţia universală ar fi să învăţăm să comunicăm, ca să putem pune întrebări corecte şi dea răspunsuri coerente (mă refer la ambii actori). Dar pînă atunci fiţi buni şi învăţaţi pe greşelile celorlalţi;)
