Brăndizarea

Ultimul timp, cam vreo 4 ani, termenul de brand este băgat peste tot unde-i fierbe şi nu fierbe oala, cu toţii ţinem minte cazuri hazlii de „branding” ce au avut loc pe planeta noastră* şi sumele „enorme” de bani care au cheltuit anumite companii şi organizaţii pentru a-şi crea un atotputernic brand.

Oamenii confundă termenii şi procesele neînţelegînd ce este cu adevarat un brand şi ce presupune brandingul. Acest fenomen, de necunoaştere, nu este specific doar meleagurilor noastre, el este întîlnit peste tot, cauza lui constă în faptul relativităţii definiţiilor „elaborate” pînă în prezent.

Ce totuşi este un brand?

Din start, brand nu este logo, nici marcă şi nici slogan, nici separat şi nici împreună, nu-mi daţi definiţia din wikipedia ca referinţă;) Brandul din păcate este puţin mai complex, deoarece se bazează pe relaţii, produs** – consumator.

Relaţia dintre produs şi consumator se axează pe schimb asincron de valori materiale şi nemateriale. Logo, slogan, PR, management, publicitate, stil, recunoaştere, loialitate, bani, şi multe alte caracteristici care umblă di’colo’ncoa ajută un produs să devină brand.
Schimbul de valori generează anumite atitudini emoţionale la consumator, atitudini care sînt transformate mai tîrziu în valori. De fapt, cei doi actori se auto-stimulează generînd anumite atitudini faţă de impulsul generat de celălalt. Deci…

Brand este un ansamblu de percepţii din mintea consumătorului stimulate de către valorile promovate prin produs.

Definiţia brandului, deşi este dedusă direct din ceea ce a fost scris mai sus, are ca predecesor definiţia lui J. Garritti, dar eu puţin am dezvoltat-o.

Ce este branding?

Relaţia despre care s-a vorbit mai sus trebuie să fie în continuu menţinută şi îmbunătăţită.

Deci, procesul de transformare a unui produs în brand se numeşte branding.

Rebrandingul constă în redefinirea valorilor, din modificarea cărora recurg toate celelalte schimbări: logo, slogan, managementul, etc. ca în final să se schimbe relaţia susmenţionată.

Important! Orice produs poate fi supus procesului de branding, dar nu orice produs devine brand.

Brandurile nu se nasc, branduri devin

Cînd auziţi în mass-media că Franzeluţa sau Bucuria a lansat un brand, nu-i credeţi! Afirmaţia e falsă! Pentru că, ei pot sa lanseze un produs nou, un nume, dar nicicum brand. Nu poţi să lansezi emoţii, dar poţi să le creezi şi să le stimulezi.

Punct…

Să mă scuze cei care lucrează în acest domeniu ani întregi, pentru obrăznicia şi îndrăzneala mea de a defini acest termen. Dar, am obosit să văd harababura asta şi pe toţi cei care profită de această situaţie – vînd şi lansează „branduri” fără a le crea.

Relevant

* mă refer la Moldova
** de fapt, prin acest termin presupun cît produsule atît şi serviciile

5CategoriaŢara mea Discuţie închisă. 5 May 2007
  • Denis

    Un produs/serviciu/companie devine brand, atunci cind este recunoscut fara denumirea/logoul sau.

    May 5th, 2007 la 18:12
  • Denis, în primul rînd brandul se promovează prin intermediul denumirii, logoului, formelor şi culorilor. Respectiv toate materialele promoţionale care apar conţin un mesaj care este direct legat de una din caracteristicile sus numite… Deci, ceea ce ai scris tu are un adevăr parţial…

    May 5th, 2007 la 19:20
  • Denis

    Brandu se creaza prin intermediul denumirii, logoului samd, dar devine brand, cind este recunoscut si in lipsa lor…

    May 7th, 2007 la 12:16
  • […] Brăndizarea, mai […]

    January 2nd, 2008 la 22:12
  • Dana

    Pai, Denis, nu in lipsa lor, ci in prezanta altor factori… asta ai vrut sa spui?

    May 1st, 2008 la 12:39