35h
Sîmbăta, 14 octombrie 2006, am fost la Bucureşti, motivul era „Bienala Tinerilor Artişti”, un eveniment ce a avut loc la Palatul Brătianu.
Dar să începem cu începutul;). Am ieşit din casă pe la orele 21, pentru ca să ajung la timp la hotelul „Chişinău”, locul de unde trebuia să pornească autocarul nostru, plin de tineri artişti şi profesori de arte.
Drumul a fost lung şi obositor, am ajuns la Buci foarte devreme. O ora şi jumate am petrecut-o în căutarea Unagalerie, pînă la urmă am fost nevoiţi să luăm un taxi care să ne ducă pînă acolo.
Programul zilei era foarte simplu, cei care trebuiau să depună portofolii aveau un regim special, iar noi simpli muritori am avut la dispoziţie 10 ore pentru a descoperi şi acoperi Bucureştiul. De la ultima vizită nu prea s-au schimbat multe în Bucureşti, ba poate chiar mai rău – nimic nou.
Acele 10 ore am umblat brambura prin oraş cu prietena mea care venise în acea dimineaţă de la Timişoara, deci timpul a trecut foarte repede şi banii la fel.
Deja, 19:00 - ora începerii expoziţiei.
La expoziţie au participat 3 moldoveni: Alexander Tinei, Olga Bersan şi Yuri Lonkoff. Au prezentat lucrări bune şi s-au evidenţiat.
În primele 10 minute am trecut din sală în sală, nu eram impresionat de nimic, eram într-o stare de nemulţumire pînă am ajuns la sala lui Borjan Zafirofsky, „The portrait of the young artist in twenty first century”. Acest film m-a ţinut cu gura deschisă de la început pînă la sfîrşit. Un subiect foarte important - pasivitatea umană, deşi de la lansarea filmului au trecut ceva ani.
Un alt lucru prin care m-a captivat acest film a fost asemănarea lui cu un fragment din filmul „25th hour” cu Edward Norton în rolul principal. Deci, mi-am pus întrebarea cine a fost primul. Eram predispus să cred că macedoneanul era primul, pentru că americanii de mult au obţinut reputaţia de plagiatori. Nu a fost nevoie de mult timp pentru a găsi un răspuns corect, aşteptările s-au adeverit macedoneanul este nr.1.
Alte lucrări care mi-au atras atenţia a fost „The flying ships” de Mattias Deumlich, „News 21” şi nu mai ţin minte care:).
Pe la orele 22:00 de acum dormeam în autobus, m-am trezit la vamă, şi în două ore: „Buna dimineaţa, dragul meu Chişinău!”. Am ajuns acasă am făcut un duş şi am pornit spre altă casă, la Tiraspol, din Europa în Siberia:).
Astfel, au trecut încă 35 de ore din viaţa mea.
